Cuvânt înainte:

Tinos - o insulă de descoperit Când vorbim despre insulele grecesti, numele de Mykonos, Santorini, Hydra sau Rodos vin usor în minte. Acest lucru nu se întâmplă cu Tinos, insula-comoară ce se găseste printre Ciclade, situată de partea cealaltă a Mykonosului.

Natura, oamenii si religia dăruiesc Tinosului caracterul său special. Plaje singuratice, uneori accesibile doar cu barca, există de o parte si de alta contrastând cu peisajul montan din inima insulei. Cu masina, bicicleta de munte sau cu picioarele, vizitatorii pot explora mici sate pitoresti cu porumbare frumos ornamentate, oferind ospitalitatea pentru care Grecia a fost aclamată.

Parcurile gigantice de piatră stau linistitor ca si cum ar fi fost puse acolo de Dumnezeu si kilometrii fără de sfârsit ai zidurilor de piatră precum si bizarele formatiuni de roci surprind singuratica insulă ca fiind rătăcitoare, ca misterioasele pesteri de apă care se înfătisează ca o atingere a magiei.

Caracterul Tinosului este reflectat de către comportamentul oamenilor care îl locuiesc. Blândele si ospitalierele case de găzduit cu inimile deschise, îi fac pe vizitatori să se simtă ca acasă. Devotamentul lor pentru trecut, prezent si viitor retine atentia la fiecare întâlnire. Nu surprinzător dragostea lor pentru anumite specialităti culinare unice, cum ar fi dulciurile traditionale, mierea, cartofii prăjiti, sosurile sau raki-ul, este fantastică.

Oamenii din Tinos s-au ocupat cu agricultura pe lângă pescuitul în Marea Egee si, în principal, cu exploatarea marmurei încă din antichitate; recent aceasta s-a dezvoltat într-o extraordinară măiestrie a sculpturii în marmură ce se regăseste în Tinos. În ambele cazuri nu trebuie uitată arta tesutului, cuprinzând cosurile de mână tesute, care sunt faimoase de departe în istoria insulei.

Biserica Preasfintei, punctul de recunoastere al portului-oras al Tinosului, este una dintre numeroasele biserici si capele, ortodoxe sau catolice, cu impresionante icoane si fresce, care se găsesc în tot cuprinsul insulei. Dar nu doar locasurile de cult au fost construite pentru credinciosi; credinta este trăită de către locuitorii insulei.

În Tinos, natura si omul trăiesc în armonie. Prin această cărticică, disponibilă acum si în limba română, sperăm să încurajăm pe cititori să viziteze Tinosul si să împărtăsească o experientă unică.
Insula vă asteaptă!

Pierre F. Haesler August 2012

Tinos este o destinatie ideală pentru orice călător deoarece combină varii contraste naturale cum ar fi dealuri si sesuri, munte si mare, sol fertil si nefertil... Climatul temperat al insulei favorizează orice activitate, în timp ce vanturile puternice de vară justifică numirea Tinosului de „Insula lui Aeolus”. Cu o suprafată de 195 km², Tinos este a 3-a cea mai maree insulă a Cicladelor, după Andros si Naxos (sau după unii a 4-a după Paros). Forma este aproximativ triunghiulară si apartine unor formatiuni ale Androsului si Mykonosului, fiind considerată o extensie a Euboia. Creasta care separă insula în două părti, nordică si sudică, se sfârseste la Muntii „Kehrovouni” si „Tsiknias” (altitudine aproximativă 720 metri) unde, conform mitologiei grecesti, Aeolus, zeul vânturilor, a avut palatul lui. Lungimea totală a coastei este de 114 km si este împodobită cu plaje de nisip ca niste „zorzoane”, cu mici golfulete si capete de uscat fără de număr, venind în întâmpinarea oricărui gust, ocupat sau linistit, accesibile prin intermediul retelei centrale de drumuri, drumurilor de tară sau potecilor pitoresti. Insula are 62 de cătune (a căror formare a început în ultimele decenii ale secolului al XX-lea), împrăstiate în tot cuprinsul insulei. Această multitudine de sate este un fenomen rar, comparat cu alte insule ale Cicladelor de mărime aproximativ egală. Conform recensământului din 2001, Tinos are 8.574 de locuitori care se află în capitala insulei si în restul satelor. Terenul insulei este predominant stâncos. Există mari cantităti de granit, sist si marmură (albă si verde). Flora contine tufisuri si copaci (cedri, mirisi, arbori de cauciuc) precum si plante parfumate care pot fi folosite în fierturi si la gătit (salvie, musetel, oregano, capere, etc.). Fauna contine porumbei, iepuri, iepuri sălbatici, potârnichi si multe păsări migratoare (turturele, prepelite, si altele) cu vietuire aici între Septembrie si Februarie. Economia variază între agricultură, navigarea pe mare, pescuit si turism (în general în timpul verii), dar de asemenea si comertul cu marmura verde si multe alte tipuri de piatră care sunt pe lista produselor de export, deopotrivă cu legume, fructe, cartofi, lactate (brânza Tinos, svaiter, „kopanisti”), miere de cimbru de calitate superioară si minunatul strugure rosiatic („rozaki”).